- a face o alegere
- to make a selection.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a face o alegere
Look at other dictionaries:
opta — OPTÁ, optez, vb. I. intranz. (Cu determinări introduse prin prep. pentru ) A alege, a prefera din două sau mai multe lucruri, soluţii, situaţii etc. pe cea considerată mai convenabilă; a se decide în favoarea cuiva sau a ceva. – Din fr. opter,… … Dicționar Român
selecţie — SELÉCŢIE, selecţii, s.f. 1. Alegere efectuată după un anumit criteriu şi cu un scop; selecţionare. 2. Proces de supravieţuire a indivizilor dotaţi cu cele mai apte însuşiri în lupta pentru existenţă. ♢ Selecţie naturală = fenomen natural constând … Dicționar Român
electiv — ELECTÍV, Ă, electivi, e, adj. Bazat pe alegeri; care are scopul sau dreptul de a alege. – Din fr. électif, lat. electivus. Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX 98 electív adj. m., pl. electívi; f … Dicționar Român
selectiv — SELECTÍV, Ă, selectivi, e, adj. 1. (Despre sisteme fizico chimice) Care are proprietatea de a efectua o alegere între mai multe elemente de acelaşi fel. ♦ (Despre radiorecepţie; p. ext. despre aparate de radiorecepţie) Care are proprietatea de a… … Dicționar Român
voie — VÓIE, (rar) voi, s.f. 1. Voinţă, vrere, intenţie. ♢ loc. adv. Cu voie sau cu voia (cuiva) = intenţionat, din proprie iniţiativă, dinadins. Fără (de) voie sau fără voia mea (ori ta, sa etc.) = involuntar, neintenţionat. Peste voia... = împotriva… … Dicționar Român
selectivitate — SELECTIVITÁTE s.f. 1. Însuşirea de a fi selectiv. ♦ Capacitatea de selecţie a unui sistem tehnic sau fizico chimic. Selectivitatea unui aparat de radio. 2. Însuşire a plantelor şi a animalelor de a face selecţie naturală în procesul de fecundare… … Dicționar Român
despuia — DESPUIÁ, despói, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) dezbrăca în pielea goală. ♦ A (se) desfrunzi; a lăsa sau a rămâne fără verdeaţă. 2. tranz. A i lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. 3. tranz. A jupui de piele. ♦ (Rar) A curăţa de coajă; a coji … Dicționar Român
tot — TOT, TOÁTĂ, toţi, toate, adj. nehot., pron. nehot., adv., s.n. I. adj. nehot. 1. (La sg.) Întreg; integral, complet; din care nu lipseşte nimeni sau nimic; cât există, cât este, cât are; cât e de mare, cât se întinde, cât cuprinde; cât durează,… … Dicționar Român
